Iranul utilizează amenințarea unui conflict extins și capacitatea de a controla strâmtoarea Hormuz pentru a obține avantaje strategice la masa negocierilor. Teheranul aplică o strategie dublă, lansând mesaje de duritate militară și, simultan, menținând deschise canalele diplomatice prin intermediul mediatorilor. Această abordare urmărește transformarea riscului de escaladare într-o monedă de schimb, încercând să facă perspectiva unui atac suficient de costisitoare pentru adversari, astfel încât aceștia să fie dispuși să ofere concesii.
Conducerea militară iraniană a subliniat pregătirea pentru reacții fără restricții geografice. La o reuniune cu liderul iranian, au participat generalul-maior Ali Abdollahi, șeful Statului Major al Forțelor Armate, generalul-maior Ahmad Vahidi, comandantul Gardienilor Revoluției, și generalul-maior Amir Hatami, comandantul armatei regulate. Aceștia au prezentat situația pregătirii în Golful Persic, Hormuz și Marea Omanului, anunțând totodată creșteri de producție pentru muniție și echipamente, semnalând o capacitate de rezistență într-o eventuală confruntare prelungită.
Riscul de escaladare crește prin declarația generalului Abdollahi, conform căreia forțele armate nu vor aștepta declanșarea unui atac pentru a decide reacția. Această poziție introduce conceptul de lovitură anticipativă, bazată pe interpretarea intențiilor adversarului prin supravegherea informativă. Generalul Mohammad Akraminia a susținut această poziție militară, avertizând că o nouă intervenție americană ar extinde aria războiului într-un mod pe care Washingtonul nu l-ar mai putea controla, exprimând în același timp neîncredere în demersurile diplomatice ale SUA.
Pe plan diplomatic, ministrul de externe Abbas Araghchi a confirmat examinarea mesajului transmis de vicepreședintele american JD Vance și continuarea consultărilor în Qatar. Deși delegația iraniană se află la Doha, discuțiile se concentrează pe condițiile negocierii, nu pe un acord final. Teheranul solicită nu doar relaxarea sancțiunilor și eliberarea activelor înghețate, ci și reducerea numărului de militari americani din regiune și recunoașterea unei noi rute maritime prin Hormuz, stabilită în coordonare cu Omanul.
În ceea ce privește implementarea, publicația Bultan News menționează că termenul propus pentru aplicarea planului iranian privind redeschiderea strâmtorii ar putea fi redus de la șapte la două zile. Această schimbare de calendar sugerează că mediatorii discută deja pași concreți de execuție. Totuși, această propunere rămâne o manevră politică prin care Teheranul încearcă să definească regulile de tranzit maritim, transformând capacitatea de a perturba navigația într-o putere de dictare a condițiilor de redeschidere.
Contextul regional este complicat de activitatea grupării houthi în Yemen, care poate adăuga presiune asupra securității navigației în zona Bab al-Mandeb. În timp ce în districtul Maqatirah se înregistrează respingeri ale avansului houthi cu sprijin aerian saudit, efectele operațiunilor din Yemen se pot aduna cu tensiunile din Golful Persic. Această suprapunere de fronturi complică calculele de securitate ale statelor din regiune și amplifică incertitudinea privind stabilitatea maritimă globală.
