România traversează o etapă de maturizare economică în care capitalul occidental devine tot mai selectiv, impunând necesitatea dezvoltării unui capital propriu capabil de expansiune regională. În jurul țării, șase economii au intrat deja într-o fază ofensivă de investiții, iar Ucraina reprezintă al șaptea factor care va schimba radical dinamica pieței în momentul în care conflictul actual se va încheia. Această schimbare de paradigmă necesită o strategie de adaptare rapidă la noile realități geopolitice și economice.
Flancul nordic prezintă o concurență directă prin intermediul Poloniei, Cehiei și Ungariei, care nu mai privesc România doar ca pe o piață de export, ci ca pe un teren de expansiune. Polonia este un exemplu de economie care a devenit exportator de capital, prin grupuri precum Żabka, care vizează 4.000 de magazine în România, sau Polpharma, care a preluat Biofarm pentru aproximativ 270 de milioane de euro. Cehia, prin EMMA Capital și Premier Energy, construiește platforme energetice, în timp ce Ungaria urmărește crearea unor campioni regionali în sectoarele bancar și energetic.
Presiunea competitivă este resimțită și de la flancul sudic, unde Grecia, Turcia și Israel își consolidează prezența pe piețele românești. Capitalul grec s-a mutat de la sectorul bancar către energie și infrastructură, exemplificat prin PPC care a preluat activele Enel. Capitalul turcesc este tot mai sofisticat, vizând logistică și energie, utilizând România ca platformă în interiorul Uniunii Europene. În paralel, capitalul israelian menține o prezență istorică în imobiliare, tehnologie și agricultură, considerând piața românească o poartă naturală spre restul Europei.
Factorul Ucraina este considerat cel care poate rescrie complet ecuația economică regională prin procesul de reconstrucție care va urma. Există riscul ca firmele ucrainene, precum Nova Post, să câștige teren în România și în Uniunea Europeană mai rapid decât companiile românești vor reuși să se extindă în Ucraina. Coridorul Odesa–Galați–Constanța ar putea deveni o arteră economică vitală, însă România trebuie să evite paradoxul de a fi doar un simplu punct de tranzit fără a deveni un beneficiar corporativ major al reconstrucției.
Pentru a răspunde acestor provocări, sunt identificate trei priorități: revenirea la competitivitate, creșterea atractivității pentru investiții străine și internaționalizarea capitalului românesc. Conform datelor din clasamentul IMD 2026, România a coborât 12 poziții, ajungând pe locul 61 din 70, fiind devansată de Polonia, Ungaria și Bulgaria. Eficiența mediului de afaceri a scăzut drastic, de la locul 50 la locul 69, ceea ce semnalează necesitatea unor reforme urgente în infrastructură, fiscalitate și administrație pentru a susține companiile care doresc să crească.
Evoluția economiei românești se încadrează într-un context de transformare a indicatorilor macroeconomici, unde bursa de la București a înregistrat o creștere în primul semestru, atingând o capitalizare de 669 de miliarde de lei. Această dinamică a pieței de capital coincide cu necesitatea de a trece de la o economie de tip destinație la una de tip platformă și investitor. Succesul va depinde de capacitatea de a construi un ecosistem în care companiile naționale să poată concura la nivel global.
