Armata ucraineană se confruntă cu o provocare tehnologică majoră în fața noilor drone rusești propulsate de motoare cu reacție. Un exercițiu de testare a unei noi generații de interceptoare, desfășurat la începutul lunii iulie, a evidențiat dificultățile tehnice de control al aparatelor la viteze de peste 400 de km/h. Multe dintre dronele destinate interceptării au ajuns să se prăbușească în păduri sau câmpuri în timpul testelor, demonstrând ineficiența modelelor actuale în fața țintelor rapide.
Evoluția tehnologică a fost marcată de trecerea de la dronele cu motor cu piston, precum modelele Geran-1 și Geran-2, la variantele cu reacție, cum sunt Geran-4 și Geran-5. Acestea din urmă ating viteze de 450-500 de km/h, depășind capacitatea de interceptare a dronelor mici și ieftine lansate de la sol. Rusia a accelerat masiv utilizarea acestor modele, lansând în august peste 2.800 de drone cu reacție, o creștere semnificativă față de cele 300 de unități utilizate în iunie, conform datelor furnizate de Serhii Bezkrestnov.
Situația este descrisă de oficiali militari ca fiind critică, în special în ceea ce privește pierderea inițiativei tehnologice. Maksim Zorin, comandantul-adjunct al Corpului 3 de Armată, a declarat că Rusia a pus la punct producția în masă a dronelor cu reacție de tip Shahed, lăsând Ucraina fără soluții imediate. De asemenea, Iuri Cerevașenko, comandantul-adjunct al Forțelor Aeriene, a recunoscut dificultatea de a dezvolta interceptoare care să poată contracara aceste viteze, deși menționează că se lucrează la soluții ieftine, de tip rachete ghidate.
Problema este accentuată de faptul că noile drone rusești sunt dotate cu sisteme avansate de orientare, precum antene cu 16 canale, care le oferă rezistență la bruiajul prin război electronic. În prezent, o mare parte din misiunile de interceptare revine avioanelor de vânătoare, deoarece dronele mici nu pot ține pasul cu viteza motoarelor cu reacție. Piloții ucraineni sunt nevoiți să utilizeze tot mai des tunurile de bord din cauza limitărilor de stocuri de rachete aer-aer, o tactică ce implică riscuri ridicate.
În contextul actual, Rusia a reușit să își sporească capacitatea de atac prin utilizarea masivă a dronelor de tip rachetă de croazieră cu corp tubular. Această strategie de a lansa mii de drone lunar forțează Ucraina să caute constant inovații, de la utilizarea Inteligenței Artificiale pentru atacuri frontale, la dezvoltarea unor rachete de interceptare mult mai ieftine. Din cauza vitezei mari, fereastra de timp pentru interceptarea unei ținte este extrem de scurtă, ceea ce pune presiune pe întregul sistem de apărare antiaeriană.
Conflictul evidențiază o cursă continuă de tip „sabie contra scut”, unde fiecare inovație tehnologică este rapid contracarată de o nouă soluție a adversarului. În timp ce dronele de tip Shahed au fost o constantă în atacurile rusești, noile variante cu motor cu reacție schimbă complet dinamica de pe front, necesitând o adaptare rapidă a sistemelor de apărare a Kievului pentru a supraviețui următoarelor valuri de atacuri.
