Conflictul dintre Ucraina și Federația Rusă intră într-o etapă de escaladare violentă, marcată de lovituri asupra obiectivelor strategice. Tudor Curtifan, redactor-șef DefenseRomania, avertizează că promisiunile făcute de Donald Trump privind un armistițiu sunt contrazise de realitatea de pe front. Se anticipează o bătălie dură pentru rețelele energetice, sub o logică de tipul „rafinărie pentru rafinărie”, în contextul în care Ucraina poate lovi acum în adâncul teritoriului rus.
Sancțiunile economice aplicate Federației Ruse reprezintă un test de coeziune pentru Europa, având în vedere rezistența unor state precum Ungaria. Tudor Curtifan menționează că, deși pachetele de sancțiuni sunt adoptate cu greutate, ele au reușit să încetinească mașinăria de război rusă. Totuși, impactul acestora nu va fi imediat pentru iarna care urmează, deoarece capacitatea de rezistență a Ucrainei rămâne sub presiune constantă.
Lipsa respectării armistițiilor anterioare de către Moscova alimentează scepticismul privind orice acord de pace. Tudor Curtifan amintește că, în trecut, anunțurile de încetare a focului nu au fost respectate de Federația Rusă, care a continuat atacurile asupra infrastructurii critice. În această iarnă, se așteaptă o aplicare a legii talionului, prin care loviturile asupra industriei petroliere ruse vor fi pedepsite prin atacuri asupra centralelor electrice ucrainene.
Deși Europa încearcă să ofere sprijin financiar și militar independent de Statele Unite, există o dependență tehnologică majoră. Tudor Curtifan subliniază că inteligența americană, prin sateliți și sistemul GPS, este componenta esențială pentru loviturile de precizie asupra rafinăriilor ruse. Europa va întâmpina dificultăți majore în a înlocui acest aport tehnologic și informațional oferit de Washington pentru operațiunile militare de distrugere a obiectivelor strategice.
Strategia de sprijin a Ucrainei se conturează tot mai mult în afara influenței directe a Washingtonului, dar rămâne vulnerabilă. Tudor Curtifan estimează că Federația Rusă va încerca să accelereze înfrângerea rezilienței Ucrainei prin atacuri masive asupra infrastructurii critice odată cu venirea iernii. Această tactică apare deoarece, după cinci ani de război, obiectivele militare nu pot fi îndeplinite exclusiv prin forța armatei de pe teren.
Evoluția acestui conflict reflectă o schimbare în modul în care sunt gestionate infrastructurile critice în războaiele moderne. Atacurile asupra punctelor de rafinare și a rețelelor electrice transformă resursele energetice în ținte militare directe. Această strategie de uzură vizează capacitatea de rezistență a populației și a statului în perioadele de temperaturi scăzute, transformând energia într-un instrument de presiune geopolitică.
