Industria de apărare din Ucraina a cunoscut o expansiune masivă, trecând de la utilizarea dronelor comerciale adaptate în ateliere la o capacitate de producție industrială de proporții. Ministerul Apărării de la Kiev raportează o producție de aproximativ patru milioane de drone în 2025, cu o țintă de peste șapte milioane pentru anul 2026. Președintele Zelenski vizează o capacitate anuală de zece milioane de unități. Conform clusterului Brave1, valoarea industriei de apărare a crescut de la un miliard de dolari în 2022 la aproximativ 25 de miliarde de dolari în 2025.
Evoluția tehnologică se bazează pe utilizarea dronelor ca consumabile ieftine, cu interceptoare anti-Shahed costând între 1.000 și 2.500 de dolari. Această strategie pune accent pe colectarea datelor din misiuni pentru îmbunătățirea algoritmilor și a tacticii de luptă. Ritmul extrem de rapid de adaptare tehnologică creează dificultăți pentru programele de achiziții ale țărilor occidentale, care au de obicei cicluri de implementare de cinci până la zece ani. Ucraina utilizează acum această experiență prin formatul Drone Deal, semnând acorduri cu nouă state și cu Comisia Europeană.
Rolul software-ului este central în acest ecosistem, exemplificat prin implicarea companiei Palantir Technologies. Platforma MetaConstellation a fost integrată pentru a reuni imagini satelitare și date de la senzori pentru identificarea pozițiilor inamice. În ianuarie 2026, a fost lansat Brave1 Dataroom, un mediu securizat bazat pe software Palantir pentru antrenarea modelelor de inteligență artificială cu date reale de pe front. Obiectivul este dezvoltarea unor interceptoare capabile să neutralizeze țintele aeriene fără intervenție umană directă, folosind imagini vizuale și termice.
Intersecția dintre sectorul public și cel privat este marcată de parcursul lui Mihailo Fedorov, fost ministru al transformării digitale și devenit ministru al apărării în ianuarie 2026. După ce a fost înlocuit în iulie, Fedorov a înființat o companie de tehnologie militară, avându-l pe Alex Karp, conducătorul Palantir, ca principal investitor inițial. Această nouă entitate ar urma să dezvolte senzori, sisteme de apărare aeriană și rachete de lovire ieftine. Proiectul vizează transformarea experienței de război ucrainene într-un produs tehnologic disponibil pentru aliați.
În România, discuțiile privind producția de drone implică o alocare de aproximativ 16,6 miliarde de euro, cu o intenție de a dedica circa 200 de milioane de euro producției comune cu Ucraina. Ministrul apărării, Radu Miruță, a subliniat importanța unor sisteme cu „creier românesc”, însă rămâne certitudinea privind controlul tehnologic. Deși firme locale, precum consorțiul condus de STARC4SYS, au demonstrat capacități de integrare în proiecte de supraveghere a frontierelor, provocarea majoră este evitarea situației în care România doar asamblează componente externe fără control asupra software-ului.
Securitatea flancului estic depinde de capacitatea de a adapta rapid apărarea la noile amenințări. România gestionează o frontieră de aproximativ 650 de kilometri cu Ucraina, fiind expusă riscurilor generate de dronele rusești în zonele Dunării și ale Mării Negre. Pentru industria de apărare, succesul depinde de deținerea codului sursă și a datelor, elemente care permit modificarea rapidă a sistemelor de apărare în funcție de evoluția conflictului.
