O propunere diplomatică avansată de către ruși vizează organizarea unei reuniuni de vârf între președinții Putin, Trump și Xi în China. Acest summit ar avea ca scop principal găsirea unei rezoluții finale și coordonate pentru conflictul din Ucraina, desfășurându-se în paralel cu Summit-ul de cooperare economică Asia-Pacific, programat pentru 18-19 noiembrie în Shenzhen. Evenimentul ar putea marca o schimbare de paradigmă în geopolitica mondială, depășind simpla gestionare a crizei ucrainene.
Dacă această întâlnire va avea loc, ea va reprezenta o redefinire a hărților de putere pentru următoarele decenii, similar cu momentul Ialta. Discuțiile nu vor viza doar situația securității în Ucraina, ci vor aborda în mod direct zonele de influență și procentajele de exploatare a resurselor strategice esențiale. Această negociere majoră vizează controlul sectoarelor industriale de vârf, stabilind noile principii după care marile puteri vor interacționa pe termen lung.
Cele trei lideri par să fi pregătit acest moment prin demersuri diplomatice și întâlniri bilaterale de succes. Trump, Xi și Putin acționează într-un spirit de activare a colaborării, după etapele de reuniuni și progres individual. Această strategie de consolidare a unui nou triunghi de putere urmărește transformarea unor întâlniri inițiale într-un mecanism funcțional de decizie globală, capabil să gestioneze echilibrul dintre marile blocuri de influență.
Un aspect critic al acestui nou format este reducerea numărului de participanți la deciziile de ultim grad, ceea ce lasă Europa într-o poziție marginală. În timp ce super-puterile negociază, Uniunea Europeană rămâne în afara procesului de decizie central, limitându-se la poziții verbale față de Rusia, China și SUA. Această tendință de centralizare a puterii în mâinile unui grup restrâns de actori riscă să lase țările mici într-o stare de dependență clientelară.
Rezultatul acestui joc de puteri ar putea confirma statutul Chinei de super-putere esențială pentru echilibrul mondial. În același timp, Trump ar putea obține spațiu pentru expansiunea companiilor americane în noi zone de resurse, precum Groenlanda. Pentru Rusia, succesul acestui format ar însemna revenirea la statutul de super-putere și facilitarea accesului companiilor sale la piețele de energie, oferind resurse ieftine industriilor din diverse regiuni.
Evoluția acestor procese diplomatice reflectă o tendință de reorganizare a ordinii internaționale care a început încă din deceniul de după căderea Cortinei de Fier. În acea perioadă, organizații discrete au început deja să discute despre necesitatea unei gestionări de către super-puteri pentru a evita tragedii mondiale cauzate de conflictele prin intermediul unor actori proxy. Această tranziție spre un model de decizie tripartită marchează sfârșitul vechilor structuri de cooperare și impune noi condiții de alianță.
