Forțele ucrainene aflate sub comanda Corpului 3 de Armată au reușit eliberarea a trei localități noi în nordul regiunii Donețk, în cadrul a ceea ce a fost numit „al treilea sezon” al operațiunii Vivaldi. Generalul de brigadă Andrii Bilețki a confirmat că satele Ridkodub, Nove și Katerynivka au fost recuperate de la forțele ruse. În același timp, controlul deplin asupra localităților Karpivka și Novomykhailivka a fost restabilit de către armata ucraineană.
Această etapă a ofensivei a generat pierderi semnificative pentru rusi, depășind cifra de 2.000 de soldați uciși sau răniți. De asemenea, Bilețki a raportat capturarea a peste 250 de soldați ruși, inclusiv ofițeri, piloți și artileriști. Generalul a subliniat că capitularea unor unități întregi contrazice reprezentările cinematografice despre rezistența rusească, exprimând speranța că acești captivi vor fi utilizați pentru schimbul cu soldații ucraineni aflați în captivitate.
Din punct de vedere teritorial, operațiunea a permis recuperarea recentă a 51 de kilometri pătrați de teren. Această avansare aduce suprafața totală a teritoriului recucerit oficial la 176 de kilometri pătrați. Ofensiva, care s-a desfășurat în condiții stricte de securitate operațională, vizează eliminarea unei proeminențe a frontului rusesc formată în ultimul an, o zonă prin care Rusia încerca să încercuiască pozițiile ucrainene rămase în regiune.
Succesul tactic a fost facilitat de operațiunile de inducere în eroare, care au direcționat atenția inamicului către axa Șandriholove–Zelena Dolîna. Această manevră a forțat Rusia să își consume rezervele în contraatacuri inutile, în timp ce lovitura principală a vizat localitatea Nove. Pentru a compensa dezavantajul numeric și controlul dronelor ruse asupra zonei de ucidere, ucraineenii au utilizat tehnologii creative, inclusiv transportoare blindate sovietice modificate pentru a funcționa ca drone terestre „kamikaze”.
Operațiunea Vivaldi a fost desfășurată în zona orașului Lîman și a fost făcută publică abia pe 15 septembrie. Totuși, analiștii OSINT și canalele rusești de Telegram urmăreau atacurile din această zonă încă de la sfârșitul primăverii lui 2026. Avansul forțelor ucrainene este raportat de observatori ca fiind apropiat de linia râului Jerebeț, confirmând progresul teritorial raportat oficial de comandamentul Corpului 3 de Armată.
Conflictul din regiunea Donețk continuă să fie marcat de lupte intense pentru controlul nodurilor logistice și al punctelor strategice de pe front. Evoluția operațiunilor de tip Vivaldi indică o schimbare în modul în care forțele ucrainene gestionează superioritatea aeriană a dronelor rusești, utilizând contra-măsuri tehnologice și manevre de dezinformare pentru a obține câștiguri teritoriale într-un mediu de luptă extrem de contestat.
