Un studiu de 250 de pagini, bazat pe analiza a aproape 7.000 de mesaje schimbate în 2025 între militari ruși și familiile acestora, oferă o imagine dură asupra realității de pe front. Documentul, intitulat „Dicționarul etnografic al războiului”, a fost publicat de antropoloaga Alexandra Arhipova și psihologul Iuri Lapșin, în colaborare cu ECHO, Comitetul Rus Împotriva Războiului. Cercetarea descrie o realitate marcată de abuzuri, corupție și tratamentul militarilor ca pe simple resurse de consum în cadrul operațiunii militare ruse în Ucraina.
Informațiile au fost colectate în urma unei scurgeri de date de pe platforma digitală folosită pentru sesizările adresate comisarului pentru drepturile omului din Rusia, în perioada aprilie–septembrie 2025. Studenții au identificat aproape 80 de exemple de „argou modern de tranșee”, un limbaj care combină eufemismele sovietice cu jargonul militar și cel de închisori. De exemplu, termenul „200” este utilizat pentru un militar ucis, în timp ce „ptichka” se referă la o dronă, iar „ptichnik” la un operator de drone, reflectând modul în care soldații procesează stresul.
Documentele dezvăluie un sistem de corupție extins, unde termenul „otkup” descrie plăți de tip mită pentru a evita atacuri sau pentru a obține îngrijiri medicale. Militarii sunt adesea lipsiți de drepturi, fiind obligați să semneze contracte, după care soldații suferă extorcarea primelor de înrolare, iar cardurile pentru rații sunt confiscate. În acest sistem, soldatul este privit ca o resursă de unică folosință, fiind transportat pe o „bandă rulantă” spre moarte sau rănire, în timp ce plățile ajung adesea în conturile comandanților.
Problemele logistice și administrative afectează direct familiile militarilor, care trimit numeroase mesaje despre neplata indemnizațiilor de luptă sau a despăgubirilor în cazul morții. Mulți militari sunt înregistrați ca dezerți sau persoane care și-au părăsit unitatea fără permisiune, ceea ce blochează plata sumelor către rude. De asemenea, soldații luați prizonieri sunt tratați ca un simplu „fond de schimb”, fiind înregistrați ca dispăruți până când situația justifică o schimb de captivi, proces care poate dura luni de zile.
Cercetătorii au observat că acest limbaj de război a penetrat și în viața cotidiană a societății ruse, fiind utilizat de mame, soții și copii. Studiul subliniază că autoritățile ruse nu doar că tratează militarii într-un mod dezumanizat, dar și că limbajul adoptat de aceștia reflectă acceptarea statutului de resursă de consum. Moartea pe câmpul de luptă este astfel prezentată nu ca un act nobil, ci ca un rezultat logistic al mecanismului de război al Kremlinului.
Contextul actual al conflictului este marcat de o discrepanță între versiunile oficiale și realitatea de pe teren. În timp ce liderul de la Kremlin insistă că operațiunea militară specială de la front programează cu succes, realitatea documentată prin mesajele militarilor arată un sistem bazat pe dependența de mită și pierderi umane masive. Această dualitate între propaganda oficială și experiența directă a soldaților subliniază complexitatea gestionării forțelor în cadrul conflictului din Ucraina.
