Europa se confruntă cu riscul unei intensificări a războiului hibrid purtat de Rusia, care ar putea viza infrastructura critică de pe continent. În loc de un atac militar direct asupra NATO, Moscova ar putea opta pentru sabotaje, utilizarea dronelor, atacuri cibernetice și perturbarea semnalului GPS. Aceste instrumente sunt menite să afecteze aeroporturile, porturile, căile ferate și fabricile care susțin fluxul logistic către Ucraina, încercând astfel să slăbească sprijinul oferit de statele europene Kievului.
Analiza realizată de Andreas Umland și Lesia Bidochko subliniază că loviturile din umbră pot fi mult mai eficiente decât un atac convențional de amploare. Un conflict direct cu Alianța ar implica costuri strategice uriașe pentru Moscova, în timp ce sabotarea unui nod logistic sau blocarea temporară a unui aeroport pot produce efecte majore fără a declanșa un război clasic. Obiectivele strategice includ aeroporturile de marfă, terminalele feroviare și depozitele esențiale pentru transportul armamentului.
Pentru a contracara aceste vulnerabilități, autorii propun crearea unui mecanism de protecție numit „Protocolul Leipzig”. Această inițiativă nu este încă un plan oficial al Uniunii Europene sau al NATO, ci o propunere pentru coordonarea apărării nodurilor logistice. Scopul este asigurarea rezilienței prin stabilirea unor proceduri clare pentru identificarea amenințărilor, intervenția rapidă și rerutarea transporturilor. Ideea centrală este capacitatea Europei de a relua rapid fluxurile de aprovizionare după un incident.
O altă problemă majoră identificată este costul ridicat al apărării antiaeriene în fața dronelor ieftine. Rusia poate utiliza sisteme de atac la costuri reduse în volume mari, forțând Europa să consume interceptoare scumpe pentru a le neutraliza. Autorii recomandă o apărare pe mai multe niveluri, păstrând sistemele avansate pentru amenințări complexe și utilizând senzori sau sisteme de război electronic pentru dronele simple. Se propune, de asemenea, o cooperare industrială mai strânsă între UE și Ucraina.
În plus, se recomandă implementarea unui mecanism de analiză rapidă a componentelor occidentale descoperite în rachetele și dronele rusești. Acest proces ar trebui să ajungă la nivel european pentru a identifica furnizorii și intermediarii care permit industriei militare ruse să eludeze restricțiile de import. Scopul final este de a înțelege mai bine rețelele care susțin capacitatea de atac a Rusiei, transformând informația în instrument de combatere a strategiilor de sub pragul de confruntare.
Contextul actual al securității europene este marcat de o creștere a tensiunilor, în condiții în care NATO pregătește strategii pentru respingerea unui eventual atac pe flancul estic. Această evoluție coincide cu avertismente privind intensificarea atacurilor asupra obiectivelor civile și a infrastructurii, o tactică menită să destabilizeze regiunea prin presiune constantă asupra rețelelor digitale și logistice.
