Moscova utilizează argumentul protejării populațiilor vorbitoare de limba rusă ca un instrument de presiune și un pretext pentru intervenții militare, o tactică aplicată de la invazia Poloniei de Est din 1939 până la conflictul actual din Ucraina. Vladimir Putin a acuzat recent statele baltice de tratament neadecvat față de vorbitorii de rusă, anunțând că Rusia a elaborat o abordare specifică bazată pe măsuri umanitare și dreptul internațional pentru a răspunde acestor situații.
Rusia pregătește în prezent un dosar juridic împotriva Estoniei, Letoniei și Lituaniei în fața Curții Internaționale de Justiție. Această strategie include trimiterea de note diplomatice prin care se reclamă discriminarea minorităților, angajarea de avocați și comandarea de studii dedicate comunităților ruse. Moscova intenționează să utilizeze Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială pentru a menține guvernele baltice sub o presiune juridică și diplomatică constantă.
Biroul pentru Protecția Constituției din Letonia a avertizat că aceste argumente juridice pot servi drept justificare pentru intensificarea activităților agresive sau pentru o confruntare directă cu NATO. Precedentele istorice confirmă această tendință: Rusia a invocat responsabilitatea față de cetățenii ruși în Georgia în 2008, după distribuirea de pașapoarte în Osetia de Sud și Abhazia. Similar, în 2014, Putin a promis protecția vorbitorilor de rusă din Ucraina prin mijloace politice și juridice înainte de anexarea Crimeii.
În cadrul reformelor constituționale din 2020, Rusia a extins categoria „compatrioților” pentru a include persoane cu legături istorice sau culturale, oferind Kremlinului o marjă largă de manevră. În luna mai a acestui an, Putin a semnat o lege care permite desfășurarea forțelor ruse în străinătate pentru a proteja cetățenii ruși de persecuție. Această bază legislată oferă Moscovei un instrument pentru a asume responsabilitatea față de populații care trăiesc în afara granițelor sale.
În statele baltice, etnicii ruși reprezintă aproximativ 23% din populația Letoniei și 20,2% din cea a Estoniei, populații care sunt afectate de consolidarea limbilor naționale. În timp ce Estonia implementează treptat eliminarea învățământului în limba rusă până în 2030, Letonia a înăsprit cerințele lingvistice în educație. Deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susținut reformele din Letonia ca fiind proporționale, Moscova transformă aceste dispute în campanii internaționale de atac la suveranitatea acestor state.
Situația din teritoriile ocupate din Ucraina oferă un contrast clar față de retorica Kremlinului privind drepturile lingvistice. Human Rights Watch a documentat excluderea predării în limba ucraineană în școli, iar Curtea Internațională de Justiție a constatat că Rusia a încălcat convenția privind discriminarea rasială prin tratamentul aplicat învățământului în Crimeea. Această practică de eliminare a limbii locale în zonele controlate de Moscova contrazice direct argumentele pe care Rusia încearcă să le folosească împotriva statelor baltice.
