Ucraina traversează o perioadă de adaptare la un conflict de lungă durată, fiind confruntată cu probleme de mobilizare, uzură economică și tensiuni sociale interne. În timp ce armata încearcă să compenseze deficitul de personal prin tehnologie, presiunea atacurilor rusești asupra orașelor și dificultățile de guvernare generează nemulțumiri în rândul militarilor și al populației. Situația este complicată de o economie de război care erodează resursele pe termen lung.
Pe frontul militar, utilizarea masivă a dronelor reprezintă o schimbare tactică majoră, transformând operatorii în noua infanterie. Vladislav Urubkov, șeful departamentului militar al fundației „Povernis jivim”, subliniază că aceste aparate sporesc capacitatea de apărare și compensează parțial lipsa oamenilor, însă nu pot înlocui procesul de mobilizare. Totodată, reorganizarea conducerii militare ridică temeri privind pierderea ofițerilor cu experiență, deoarece noile structuri vor fi formate din personal preluat din unitățile deja funcționale.
La nivel politic, există critici severe la adresa autorităților pentru evitarea unor discuții necesare despre durata serviciului militar și plata militarilor. Jurnalistul și militarul Pavlo Kazarin avertizează că clasa politică pare concentrată pe viitoarele alegeri, amânând decizii dificile în speranța unui armistițiu. Această abordare, combinată cu scandalurile de corupție și lipsa indexării salariilor, alimentează sentimentul de nedreptate în armată, unde militarii percep că resursele sunt gestionate ineficient în timp ce ei susțin sacrificiul direct.
Impactul atacurilor rusești se resimte și în viața cotidiană a orașelor, precum Kiev, unde dronele cu propulsie reactivă perturbă activitatea economică. Publicația Texty menționează că aceste atacuri, lansate în grupuri mici și la intervale regulate, mențin orașul într-o stare de alertă continuă. Această tactică de uzură provoacă pierderi de sute de milioane de hrivne pe zi, deoarece întreprinderile și transportul nu pot reveni la ritmul normal între alarmele succesive, blocând fluxurile de lucru.
Din punct de vedere social, societatea ucraineană riscă să devină un „arhipelag” de grupuri cu experiențe de viață total diferite. Taras Mișliaiev observă că experiența frontului, a ocupației sau a strămutării creează rupturi profunde care pot depăși vechii clivaje geografici sau lingvistici. Provocarea majoră pentru viitor va fi gestionarea drepturilor veteranilor și a persoanelor strămutate, astfel încât reconstrucția țării să nu transforme suferințele individuale într-o ierarhie a cetățenilor.
În ceea ce privește capacitatea de rezistență, economia Rusiei funcționează pe un model cu două viteze, susținând masiv industria militară în detrimentul sectoarelor civile. Economista Tetiana Bohdan estimează că Moscova poate menține nivelul actual al cheltuielilor de război cel puțin încă doi ani, sub condiția ca prețul petrolului să rămână între 70 și 80 de dolari pe baril. Deși economia rusă suferă o erodare treptată, Kremlinul dispune încă de resurse pentru a finanța agresiunea pe termen mediu.
