Uniunea Europeană a demonstrat că poate mobiliza resurse pentru Ucraina, însă ritmul proceselor decizionale limitează capacitatea de a-și întări apărarea, susține Rym Momtaz, redactor-șef la Strategic Europe de la Carnegie Europe. Analiza sa pune în balanță împrumutul de 90 de miliarde de euro acordat Kievului și timpul necesar pentru lansarea alianței de drone. Momtaz observă că, deși UE poate acționa, viteza deciziilor este adesea insuficientă în raport cu nevoile reale.
Imprumutul de 90 de miliarde de euro reprezintă un exemplu de compromis între statele membre, fiind un mecanism de cooperare consolidată cu participarea a 24 de state. Din această sumă, 30 de miliarde de euro sunt destinate sprijinului macroeconomic, în timp ce 60 de miliarde de euro sunt direcționate către capacitățile industriale de apărare și achiziții pentru perioada 2026–2027. Această finanțare este obținută prin împrumuturi pe piețele de capital, garantate de bugetul european.
Redactorul-șef susține că utilizarea activelor rusești înghețate ar fi fost o soluție financiară preferabilă și un semnal strategic mai puternic pentru Moscova. Totuși, alegerea actuală a unui împrumut este atribuită rezistenței unor state membre din cadrul Uniunii. Momtaz consideră că astfel de decizii, deși permit sprijinirea Kievului, reflectă limitele procesului de decizie european, care rămâne în urmă față de dinamica reală a conflictului.
În ceea ce privește cooperarea tehnologică, Alianța UE–Ucraina pentru drone a fost lansată oficial în iulie 2026, la aproximativ zece luni după anunțul inițial. Această alianță, care include 18 membri fondatori, urmărește formarea unor întreprinderi comune între firme europene și ucrainene pentru a extinde producția de sisteme de combatere. Prima reuniune a grupului a avut loc pe 11 septembrie, însă lansarea nu înseamnă că un sistem de apărare este deja operațional.
Problema vitezei este evidențiată și prin necesitatea unor cicluri de proiectare mult mai rapide. Comisarul pentru apărare și spațiu, Andrius Kubilius, a solicitat implementarea unor cicluri de proiectare de ordinul săptămânilor, nu al lunilor, pentru a ține pasul cu amenințările actuale. Momtaz avertizează că UE riscă să își irosească oportunitățile de a oferi capacități partenerilor săi, precum Canada sau țările din Consiliul de Cooperare al Golfului, din cauza amânărilor.
Contextul securității europene este marcat de o încercare de consolidare a autonomiei strategice, în special prin controlul tehnologiilor critice și al resurselor de energie. În timp ce liderii europeni discută despre capacitatea de apărare, deciziile privind infrastructura de securitate rămân sub presiunea compromisurilor politice interne. Această dinamică este vizibilă în modul în care parteneriatele industriale sunt lansate cu întârzieri semnificative față de anunțurile politice inițiale.
