Vladimir Putin i-a transmis ordin generalului Serghei Surovikin să inițieze primul asalt major împotriva Kievului din ultimii patru ani, desfășurat pe perioada acestei ierni. Obiectivul strategic vizează distrugerea a șapte poduri de pe Nipru, infrastructură considerată critică pentru rutele feroviare și drumurile rutiere din regiune. Prin această manevră, Moscova urmărește izolarea capitală ucraineană de aprovizionarea cu hrană și arme provenite din partea NATO, încercând să paralizeze complet logistica zonei de nord.
Serghei Surovikin, cunoscut sub apelativul „generalul Armaghedon” sau „măcelarul din Siria”, a primit această misiune după ce a fost readus în grațiile Kremlinului. El a comandat forțele aerospațiale ruse din 2017 și a fost implicat în distrugerea masivă a orașului Alep în timpul operațiunilor împotriva ISIS. Deși a fost mazilit din funcție în 2023 din cauza legăturilor cu rebeliunea grupării Wagner, Surovikin ocupă acum postul de șef al Comitetului de Coordonare pentru Apărare Aeriană în cadrul Comunității Statelor Independente.
Ofensiva planificată vine într-un moment în care Rusia se confruntă cu dificultăți semnificative pe câmpul de luptă din Donbas, unde nu a mai reușit să ocupe teritorii noi de câteva luni. Trupele ucrainene, dotate cu tehnologii militare de ultimă generație de la aliații europeni, exercită o presiune constantă în jurul localităților Pokrovsk și Lîman. În acest context, Rusia pierde săptămânal peste 10.000 de militari, ceea ce pune presiune pe capacitatea de recrutare a Kremlinului.
Pentru a compensa pierderile masive de soldați fără a obține câștiguri teritoriale semnificative, Kremlinul ar putea recurge la o nouă mobilizare de amploare. Această măsură ar implica înrolarea forțată a sutelor de mii de ruși, însă o astfel de decizie ar putea compromite poziția politică a lui Putin. Strategia de a ataca infrastructura civilă, inclusiv școli și spitale, este văzută ca o încercare de a forța guvernul de la Kiev să accepte concesii în fața Moscovei.
Analizele indică faptul că Rusia mizează pe epuizarea adversarului prin intimidarea populației civile. Totuși, experiența din Siria sugerează că tactica de a rade orașe de pe hartă nu garantează succesul militar. Întrebarea centrală rămâne dacă Europa și Marea Britanie vor avea voința politică necesară pentru a asigura rezistența Ucrainei pe termen lung, în condițiile în care Rusia caută o schimbare radicală a situației de pe front înainte de a fi nevoită să ia decizii care să îi amenințe puterea.
Conflictul din Ucraina a ajuns într-un impas militar periculos, situație care ridică riscuri de sabotaje în țările vecine conflictului. Această stare de blocaj pe frontul de luptă este însoțită de atacuri cibernetice și asupra infrastructurii critice, precum cele asupra centrelor de date, evidențiind vulnerabilitatea rețelelor de comunicații în cadrul războiului modern.
