În Rusia au fost prezentate mai multe strategii menite să dezactiveze rețeaua de sateliți Starlink, un instrument critic pentru operațiunile militare ale Ucrainei. Propunerile au fost formulate de Serghei Glaziev, academician al Academiei Ruse, împreună cu Konstantin Malofeev, fondatorul Tsargrad. Această abordare vizează un set cuprinzător de măsuri tehnice, deși autorii susțin că implementarea acestora este fezabilă din punct de vedere tehnic, o afirmație contestată de diverse evidențe disponibile.
Strategia propusă de Glaziev include întreruperea canalelor de comunicații de pe uscat și de pe fundul mării, precum și perturbarea centrelor de date. Un alt punct central este distrugerea aeronavelor de recunoaștere și comandă utilizate de inamic, indiferent de naționalitatea acestora. Glaziev susține că, prin eliminarea comunicării cu observatorii și analiștii americani și britanici, armata ucraineană va fi „orbită”, pierzându-și capacitatea de a desfășura operațiuni de luptă sistematice pe teren.
Pentru combaterea comunicațiilor prin satelit, se propune utilizarea sistemelor de război electronic, precum Volna Kupol Garant, care costă aproximativ 1,5 milioane de dolari pe unitate. Aceste sisteme, montate pe remorci cu antene speciale, pot direcționa semnale de înaltă frecvență către sateliți pentru a-i dezactiva temporar pe o rază de 20 de kilometri pătrați. Alte tehnologii menționate sunt sistemele Tobol, Tirada-2 și proiectul Alabuga, însă acestea nu au fost observate în acțiuni de luptă mediatizate.
O altă metodă vizează utilizarea armelor antisatelit cinetice, precum sistemele A-235 Nudol și S-500 Prometheus, proiectate pentru obiecte de pe orbita joasă a Pământului. Totuși, această opțiune este considerată ineficientă din punct de vedere economic, deoarece utilizarea unei rachete scumpe pentru distrugerea unui satelit ieftin este descrisă ca un „lux nebunesc”. De asemenea, constelația Starlink este dificil de atacat deoarece sateliții se mișcă cu viteze extraordinare, necesitând vizarea întregului sistem.
Cea mai radicală variantă propusă este detonarea unui focos nuclear în spațiu pentru a genera un impuls electromagnetic capabil să ardă componentele electronice ale mii de sateliți. Deși acest scenariu ar distruge și sistemul rusesc de comunicații Rassvet, care operează la aceeași altitudine, autorii consideră că consecințele juridice ale unei astfel de decizii sunt nesemnificative. Această metodă ar crea centuri de radiații artificiale care ar compromite permanent infrastructura orbitală de pe orbita joasă.
Conflictul tehnologic din spațiu reflectă tensiunile de securitate globală, unde infrastructura satelitară devine un obiectiv strategic major. Utilizarea sistemelor de război electronic și a armelor cinetice reprezintă o încercare de a domina spectrul electromagnetic, însă vulnerabilitatea acestor sisteme în fața contraatacurilor este ridicată. Evoluția acestor tehnologii de suprimare electronică marchează o nouă etapă în doctrinele militare moderne de combatere a comunicațiilor prin satelit.
