Amenințările la adresa securității europene au evoluat de la conflictele convenționale la o serie de atacuri hibride care vizează direct societatea civilă. Deși forțele armate rămân principalii responsabili ai apărării naționale, natura actuală a atacurilor, care include sabotajul și manipularea informațională, impune o nouă abordare. Această schimbare de paradigmă transformă cetățenii în piese integrare ale sistemului de securitate, deoarece infrastructura critică și încrederea socială devin ținte directe ale adversarilor.
Datele furnizate de ACLED relevă o intensificare a incidentelor suspectate de a fi operațiuni rusești în Europa, menite să testeze sprijinul pentru Ucraina fără a declanșa un conflict deschis. Între ianuarie 2022 și aprilie 2025, au fost înregistrate 190 de astfel de incidente, printre care 59 de survoluri cu drone și 45 de acte de sabotaj. Germania a raportat cel mai mare număr de astfel de evenimente, cu 39 de cazuri, urmată de Norvegia, Finlanda și Polonia, evidențiind vulnerabilitatea geografică a continentului.
Atacurile nu vizează doar aparatul de stat, ci sisteme vitale precum energia electrică, comunicațiile și transporturile, care susțin viața de zi cu zi. Aceste acțiuni, care pot include vandalism sau atacuri cibernetice, au scopul de a slăbi încrederea în instituții și de a amplifica diviziunile sociale. Think tank-ul GLOBSEC și Centrul Internațional pentru Combaterea Terorismului au documentat utilizarea unor actori criminali și a unor agenți de unică folosință în comploturi de sabotaj, identificând 151 de cazuri între februarie 2022 și februarie 2026.
Strategia Uniunii Europene privind pregătirea, lansată în 2025, subliniază importanța implicării întregii societăți în gestionarea riscurilor. Această abordare încurajează cetățenii să mențină provizii esențiale pentru cel puțin 72 de ore în situații de urgență, pentru a reduce vulnerabilitatea în cazul unor întreruperi ale serviciilor. În acest context, reziliența nu înseamnă militarizarea populației, ci capacitatea comunităților de a rămâne funcționale, informați și calme atunci când infrastructura critică este afectată de perturbări.
Pregătirea civică este deja implementată în diverse state membre prin modele de educație și gestionare a crizei. Finlanda și Danemarca promovează pregătirea gospodăriilor pentru intervale de 72 de ore, în timp ce Suedia utilizează broșuri specifice pentru pregătirea cetățenilor. Cehia integrează în programele școlare instruirea privind semnalele de urgență, iar în Franța și Bruxelles există inițiative care conectează cetățenii cu voluntariatul în domeniul protecției civile, transformând anxietatea în acțiuni concrete.
Securitatea europeană modernă se bazează pe un nou contract social care îmbină apărarea militară cu reziliența civilă. Uniunea Europeană utilizează mecanisme precum Mecanismul de protecție civilă și rezervele strategice rescEU pentru a asigura o capacitate de răspuns amplă. Această strategie vizează protejarea condițiilor care permit viața democratică, folosind educația și cooperarea pentru a crea o societate care este mult mai dificil de intimidat prin metode de sabotaj sau dezinformare.
