Trupelor ruse de pe frontul din estul Ucrainei le este oferit un nou tip de sprijin moral prin utilizarea unor relicve religioase. La începutul lunii septembrie, un fragment din rămășițele lui Dmitri Donskoi au fost trimise pe front, fiind transportate în prezent prin diverse baze militare situate în teritoriile ucrainene ocupate de Rusia. Această mișcare are loc în contextul pregătirilor trupelor pentru o nouă iarnă în zona de conflict.
Relicva trimisă reprezintă un fragment din mâna dreaptă a lui Dmitri Donskoi, cneazul care a condus Moscova și a obținut victoria în bătălia de la Kulikovo din anul 1380. Conform declarațiilor Departamentului militar al Patriarhiei Moscovei, acest „sfânt comandant” va sta, în mod nevăzut, „umăr la umăr” cu soldații ruși în timpul luptelor. Biserica a subliniat că fragmentul provine exact din mâna cu care prințul și-a mânuit sabia în cadrul bătăliei istorice.
Mitropolitul Vladimir, liderul ortodox instalat de ruși în zonele de Donețk și Mariupol, a explicat rolul acestui demers pentru forțele de pe teren. El a declarat că prezența relicvei îi va ajuta atât pe soldați, cât și pe civili să își mobilizeze forța spirituală și cea fizică pentru a învinge inamicul. Această utilizare a simbolismului religios subliniază relația extrem de strânsă dintre Kremlin și Biserica Ortodoxă Rusă în timpul acestui război de uzură.
Această acțiune nu este un precedent izolat în cadrul campaniei militare ruse din Ucraina. La începutul acestui an, rămășițele altui simbol al gloriei militare ruse, prințul Alexandr Nevski, au fost de asemenea duse la trupe. Rămășițele lui Dmitri Donskoi au fost descoperite în luna august, în timpul unor lucrări de restaurare efectuate la Catedrala Arhanghelului din Kremlin, fiind descrise de Vladimir Putin ca o descoperire „absolut unică”.
Totuși, demersul este criticat de anumite voci din interiorul lumii ortodoxe, care vorbesc despre o exploatare a credinței. Preotul și istoricul Alexander Zanemonets a afirmat că există o exploatare a creștinismului și a bisericii în scopuri „patriotice”. Conform acestuia, într-o biserică cu puțini enoriași activi, dar cu sprijin puternic din partea statului, stimulentele tind să se alinieze direct la interesele politice ale statului rus.
Utilizarea simbolurilor religioase pentru a justifica acțiunile militare se înscrie într-un model de propagandă care încearcă să prezinte conflictul ca fiind o cauză aprobată de divinitate. În timp ce oficialii ruși și liderii bisericii, precum patriarhalul Kirill, văd în aceste descoperiri semne ale providenței divine, criticii interpretează aceste gesturi ca pe o tentativă de a menține moralul trupelor prin mituri mobilizatoare într-un război sângeros și de lungă durată.
