Rusia utilizează o strategie de blocadă indirectă în Marea Neagră, transformând navigația comercială într-un activ extrem de riscant prin atacuri și presiune economică. Această tactică nu necesită o flotă de război la ieșirea din porturile ucrainene, ci se bazează pe creșterea costurilor de asigurare și pe teamă. Dacă rutele maritime de la Odesa rămân nesigure, până la jumătate din exporturile agricole ale Ucrainei ar putea fi compromise, afectând aprovizionarea globală.
O soluție propusă de Jade McGlynn și Tony Blair Institute implică utilizarea conceptului de „steaguri de conveniență” în favoarea Ucrainei. Navele comerciale care operează spre porturile ucrainene ar putea fi înregistrate sub pavilioanele unor state precum Franța sau Regatul Unit. Această schimbare ar transforma orice atac asupra unui cargou într-un incident direct cu un stat NATO, forțând astfel o reacție politică și militară a acestora.
Implementarea acestui model necesită un cadru juridic și comercial solid, pregătit de „Coaliția celor dispuși”, condusă de Franța și Regatul Unit. Pe lângă protecția politică a steagului, este esențial un mecanism de asigurare sustenabil, similar facilității Unity lansate de guvernul ucrainean și Marsh McLennan. Fără o acoperire a riscurilor de război la prețuri suportabile, armatorii vor continua să evite rutele comerciale către porturile din zona de conflict.
Precedentul istoric pentru această abordare este Operațiunea Earnest Will din 1987, când Statele Unite au trecut sub propriul pavilion petrolierele kuweitiene în Golful Persic. Deși această măsură nu a eliminat riscul de a lovi mine sau de a fi ținta unor rachete, ea a creat o responsabilitate politică directă pentru Washington. În Marea Neagră, scopul este ca Europa să își asume riscurile și responsabilitățile de securitate pentru a descuraja agresorul.
Pentru România, securitatea Mării Negre este o prioritate directă, având în vedere rolul portului Constanța și al brațului Sulina ca rute de tranzit. Riscurile sunt vizibile prin căderile de drone rusești în zona Deltei și atacurile asupra navelor sub pavilioane străine în zona economică a vecinilor. România, ca stat riveran și membru NATO, ar putea contribui prin capacitățile de deminare și prin infrastructura logistică necesară coaliției.
Securitatea maritimă în această regiune este guvernată de Convenția de la Montreux, care impune restricții stricte privind trecerea navelor de război prin Strâmtori. Turcia a aplicat deja limitări ale prezenței navale în Marea Neagră începând cu februarie 2022. Cooperarea regională, exemplificată prin grupul trilateral de contracarare a minelor format de Turcia, România și Bulgaria în 2024, rămâne un pilon central pentru stabilitatea acestui coridor vital.
