Primul Summit al Inițiativei pentru Integrare Carpatică a avut loc pe 18 septembrie, în regiunea Ivano-Frankivsk, sub inițiativa lui Volodimir Zelenski. Reuniunea, la care România a participat la invitația Kievului, a marcat lansarea unui nou proiect de cooperare regională care vizează statele din zona Carpaților. Acest summit a reușit să adune aproximativ 1.400 de participanți din 25 de state și circa 400 de companii, demonstrând capacitatea Ucrainei de a mobiliza actori economici și politici internaționali.
Ucraina a construit un format complex, numit Forumul Economic Carpatic, care include o agendă vastă axată pe securitate, transporturi, investiții și integrare europeană. Portofoliul de proiecte prezentat investitorilor este unul masiv, cuprinzând 95 de inițiative evaluate la peste 42,5 miliarde de euro. Această structură vizează nu doar dezvoltarea economică, ci și crearea unei arhitecturi regionale care să includă reuniuni anuale între guverne și coordonarea administrațiilor locale pentru proiecte de infrastructură și energie.
În cadrul evenimentului, Kievul a pus accentul pe reziliența energetică, integrând producția, stocarea și rețelele de electricitate și gaze în viziunea de reconstrucție. Proiectul include și modernizarea frontierelor, precum și o conectare mai eficientă la infrastructura europeană prin logistica și transporturile regionale. Această strategie transformă energia într-un pilon central al influenței politice, oferind Ucrainei posibilitatea de a dicta agenda de dezvoltare în zona Carpaților în timp ce poartă un război de apărare.
România a participat la summit cu un mesaj axat pe nevoile de infrastructură, precum drumurile, noile puncte de frontieră, interconectările energetice și protejarea comunităților locale. Deși Bucureștiul deține active geopolitice importante, precum infrastructura portuară de la Marea Neagră și accesul la fondurile UE, clasa politică românească pare să fi pierdut inițiativa de construcție diplomatică. Diferența dintre potențialul geografic al României și capacitatea de a conduce proiecte regionale rămâne un punct critic de analiză.
Miza pentru România constă în transformarea geografiei sale în proiecte concrete, având în vedere că reconstrucția Ucrainei va genera fluxuri uriașe de capital și materiale. Deși există discuții bilaterale între Zelenski și Nicușor Dan privind producția de drone și securitatea Mării Negre, Summitul Carpatic evidențiază nevoia de a trece de la acorduri punctuale la o arhitectură regională de amploare. România trebuie să evite rolul de simplă zonă de tranzit pentru energie și mărfuri, devenind un actor capabil de proiectare strategică.
În contextul regional, formatul inițiat de Ucraina se adaugă la instrumente existente precum Inițiativa celor Trei Mări sau Strategia UE pentru Regiunea Dunării. Aceste structuri oferă deja cadre de cooperare, însă noua inițiativă carpatică pune sub semnul întrebării capacitatea statelor de a menține influența fără proiecte și finanțări proprii. Geografia și apartenența la NATO sau UE nu garantează automat lideratul politic într-o regiune în continuă transformare.
